Analiză: Care este motivul pentru care, uneori, întâlnim politicieni la emisiuni de divertisment

Iți place acest articol?

În ultimii 20 de ani s-a dezvoltat un nou stil de emisiuni televizate, undeva între emisiunile politice și cele de divertisment: așa-zisele emisiuni de ,,Infotainment’’, apărut prin contractarea termenilor englezești information ( informație) și entertainment ( divertisment). Principiul este mereu același: sunt invitați în platou responsabili politici, cântăreți, actori sau sportivi care se amestecă unii cu alții și abordează împreună probleme de viață personală sub forma unor discuții informale.

Putem spune, cel puțin, că responsabilii politici sunt rereori încurajați să se exprime în termeni de politică politicianistă. Ce se așteaptă de la ei sunt glume, fragmente din viața personală, personaje care își exprimă gusturile și emoțiile proprii, într-un fals raport cu publicul.

Un psiholog de la Universitatea din Toulouse a studiat impactul acestui tip de emisiune asupra culturii politice a publicului. Psihologul Pascal Marchand a studiat practicile mediatice a 210 voluntari și a constatat că acești consumatori de mass-media se pot repartiza în patru mari categorii: în prima categorie sunt consumatorii ocazionali, care nu se uită decât la știrile de pe canalul național, în a doua intră cei care se uită la emisiuni de divertisment, în care sunt invitate personalități politice, un al treilea grup este format din cei care se uită la emisiuni politice clasice și la programe culturale și care citesc presa scrisă, iar a patra categorie se concentrează asupra presei ,,intelectuale’’, politice, economice sau satirice. Apoi a testat nivelul de cultură politică al diferiților participanți, cunoștințele lor în materie de probleme naționale și instituții, precum și gradul lor de implicare politică în viața cotidiană. A constatat că persoanele care se uită mai ales la emisiuni de divertisment de tipul ,,Infotainment’’, în care se amestecă personalități politice și din showbiz, sunt cele mai puțin implicate politic și care nu cunosc nimic despre instituții și marile probleme politice. În acest studiu, privitul emisiunilor de divertisment în care apăreau personalități politice e însoțit de o dezangajare politică.

Cum ar putea fi interpretate aceste date? Telespectatorii se desolidarizează de politică, pentru că descoperă o imagine puțin atrăgătoare a politicienilor în acest gen de emisiuni? În realitate, situația este mai subtilă: telespectatorii rămân în general cu o imagine pozitivă a oamenilor politici, dar forma discursului privilegiat în acest tip de emisiune nu favorizează angajamentul politic.

De cele mai multe ori este vorba despre un discurs autoconcentrat, adică centrat pe persoana politicianului, care ajunge să fie determinat să vorbească despre el la persoana întâi, într-un mod care favorizează judecata și aprecierea personală, gusturile subiective. Studiile lui P.Marchand au arătat că, pentru ca un cetățean să se implice politic, trebuie să fie expus, în mod regulat, unui discurs total opus a ceea ce tocmai am descris. Discursul trebuie să nu fie centrat pe propria persoană și obiectiv, un discurs mai mult descriptiv. În acest sens, astfel de emisiuni nu oferă telespectatorului ultimul tip de discrus și nu favorizează nici o formă de cultură sau de implicare politică. Numeroși sociologi și psihologi au insistat asupra faptului că societatea în care trăim favorizează în momentul de față emoția și sentimentul. Succesul emisiunilor de ,,divertisment politic’’ mizează pe această logică, pentru că, de fiecare dată, urmărește ca omul politic să fie arătat sub aspectul său personal și sensibil. Însă, această practică are și un revers: ca telespectatorii, ne pierdem reperele politice și, mai ales, starea de spirit necesară pentru a ne interesa de problemele politice și de punctul de vedere instituțional.

  1. Marchand P., Pino M., 2006, ,,L’infotainment: la politique spectacle’’, Cerveau & Psycho, pp.32-37.
  2. Marchand P, 1993, ,,L’engagement dans le champ politique: analyse du discours militant’’, Revue internationale de psychologie sociale, pp.21.46.

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *